Aschia nu sare departe de trunchi, se spune. La fel, cine se aseamana se aduna. Si intrun caz, si in celalalt, romanul vrea sa spuna ca exista in aceasta lume resorturi intime care aduna la un loc lucrurile dupa natura lor. La oameni, primul lucru care ii uneste este filiatia. Progeniturile, chiar si cand sunt risipitori, isi urmeaza parintii, parintii isi ajuta copiii. Asa se nasc dinastiile. Numite, in epoca moderna, si manifestare a nepotismului.
Nepotismul a fost extrem de vizbil in comunism. Pentru simplul fapt ca, in acest regim, nu se transmiteau pe linie paterna sau materna averi ori tronuri, ci dregatorii, functii in partidul comunist si administratie. Ne aducem bine aminte in ce fel a fost privit modul in care Nicu Ceausescu a fost promovat in functii inalte de tatal dictator. Motiv pentru care, democratia post-decembrista a incriminat permanent acest tip de nepotism. Spalat si coafat, el a continuat si continua sa functioneze, mascat, sub diverse forme.
Multi au fost inclinati, in zilele din urma, sa considere ca accesiunea politica a mezinei actualului presedinte Traian Basescu este tot o forma de nepotism si au taxat-o drept inceputul instaurarii "dinastiei Basescu". O fi, dar deocamdata avem de-a face cu o dinastie in interiorul unui partid, cel al democrat-liberalilor, pe care, pana nu demult, Basescu la ocarmuit. Nu-i, deci un capat de tara, si - daca e s-o credem pe cuvant pe Elena Basescu, devenita numarul doi in fruntea tinerilor din PD-L - faptul poate fi privit si ca inceputul unei traditii politice in familie, dupa un model deja statuat in multe democratii occidentale.
Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un nepotism democratic, de vreme ce functia pe care a capatat-o mezina lui Basescu a fost prin vot liber exprimat. Totusi, lucrurile nu stau chiar asa. Scandalul iscat in legatura cu unul dintre contracandidatii sai, amenintat cu excluderea din partid pentru declaratiile sale nesabuite, legate de piedicile care i se pun, ne demonstreaza ca democratia se poate face si cu forcepsul. Mai ales ca, in sedinta de alegere a secretarului executiv de tineret PD-L, delagatii l-au intampinat pe acest contracandidat al Elenei Basescu cu o unanimitate de cartonase rosii. Lucru care ne face sa credem ca totul a fost regizat. Cuvintele bine ticluite nu pot acoperi deloc o facatura si, cum bine se poate constata, o dinastie se poate instaura nu doar prin teroare rosie, ci si prin teroarea cartonaselor rosii.